Eminem-pata de culoare... albă...

Stau şi mă gândesc la domnul Marshall, cum a reuşit el să reziste în piaţa americană de muzică, unde chiar este junglă şi pe bună dreptate, fiindcă acolo chiar există valori. Cu atât mai mult el "dansează" într-un ring unde dominaţia black este fără dubii. Slim Shady îmi dă impresia unei Cube în coastele Americii şi de ce să nu recunosc(?!) îmi face plăcere că un alb se poate menţine în standardele celor care au inventat acest gen de muzică... După o perioadă petrecută la "relanti", în anul 2010 turează din nou motoarele la maxim cu albumul "Recovery" care s-a vandut ca pâinea caldă (cum spune românul): 741.000 de unităţi "Recovery" în U.S.A., în prima săptămână de la lansare, devenind între timp cel mai bine vândut album din 2010. Primul single extras de pe "Recovery" a fost "Not Afraid", urmat de "Love The Way You Lie" piesa pe care o interpretează într-un "feat" cu un alt megastar, Rihanna. Vă invit să o ascultaţi: e bună, bună! So, "love the way you lie", ladies and gentlemen!

Iris-suflu nou

Deşi titlul acestei melodii este lacrimogen, clişeistic şi "manelistic", excelentul producător Mihai Alexandru(fost component al trupei Iris) şi Cristian Minculescu&comp, reuşesc să readucă în piaţă sound-ul trupei din anii '80(oarecum adaptat  acestor vremuri, altfel nu se poate...), perioadă în care Iris, după umila-mi părere avea nerv maxim şi ceva foarte important de spus în branşă. Piesa prezentată de mine, "Lacrimi de stele",  ca mai toate componentele din 12 Porţi, are un refren uşor de ţinut minte şi reprezintă "balada" listei... Am impresia că acest "Lovestory", cu fir epic, le este dedicată în mod anume soţiilor membrilor trupei. S-ar putea totuşi să mă înşel  dacă afirm că este pentru prima oară când Cristi, Boro, Nelu, Valter mulţumesc "în bloc" consoartelor acestora, pe una din filele pliantului de prezentare a CD-ului. Având un mesaj, hai să-i spunem creştin-educaţional, albumul 12 Porţi(nu 12 porţii :) este oglinda experienţelor trăite chiar de Cristian Minculescu în ultima perioadă... Se pare că reuşita medicală de care a avut parte i-a adus legendei rock o altă reuşită  de data aceasta profesională şi sunt convins că şi materială. Pe curând!

Cătălina Toma - singura româncă, dintr-ale muzichiei, cu care mă mândresc

Ştiu că există şi muzică românească minunată. Însă ca de obicei, marginalizată, dusă undeva la perifierie pentru a lăsa spaţiu liber buricelor lui guţă şi salam. Ascultaţi această voce de top. Uau, ce tehnică vocală!

AC/DC - Thunderstruck (Live At Donnington) High Quality!!!

Şi ce noroc că pe această planetă nu există numai români. De exemplu australienii ăştia care cântă din ’73... şi încă sunt foarte proaspeţi. Priviţi numa ce se întâmplă la un concert AC/DC. Nu se dă din buric, nu se azvârle în stânga şi-n dreapta cu euro, nu se poartă ghiuluri, nu se lasă unghia mică să crească prea mult, nu se fac dedicaţii preşedintelui... Ştiu că aceste aspecte sunt foarte importante în viaţa unui manelist şi de aceea îmi cer scuze dacă tonul meu pare cumva ironic, aluziv, etc... În luna mai e posibil să-i vedem în România. Am informaţii că printre cei care şi-au cumpărat bilete la acest eveniment-rock sunt şi manelişti. E un paradox care îmi provoacă o criză acută de râs. Chiar acum...

Manele...

Am introdus cuvantul "manele" în Google şi am apăsat tasta "enter". Uluitor! Am primit în numai 0,05 secunde aproximativ 4 380 000 de rezultate. Mi se pare cam mult. Zău! Aceasta este, de fapt, eticheta (in)culturală a naţiunii române. Mai există o "naţiune română"?... Şi câte alte întrebări(unele retorice, ce-i drept...) s-ar putea naşte în urma unei simple căutări pe Google şi câte deziluzii şi câtă frustrare dar şi... câtă fericire!
Ascultaţi versurile- sunt ceea ce spuneam mai sus. Numa bine!